Face; Limbajul gunoiului; Infectează modul în care vorbim despre orașe
Unul dintre cele mai bune eseuri pe care le-am citit luna trecută a fost o piesă Vulture.com de Molly Young, intitulată „Limbajul de gunoi: de ce vorbesc corporațiile așa cum vorbesc?”
Young se referă la un tip infam și deseori de vorbă corporativ: putem să ne întoarcem săptămâna viitoare când avem lățimea de bandă pentru o scufundare profundă în unele dintre aceste învățări cheie critice pentru misiune? Ceea ce îl face „gunoi” este că aceste fraze idiosincratice nu reușesc să comunice nimic care nu se poate spune într-o engleză mai simplă. Funcția lor este adesea să ascundă semnificația, nu să o lumineze. Dar asta nu înseamnă că „limbajul gunoiului” este folosit din aceleași motive de către toți cei care îl folosesc. Young scrie:
Când [un middle-manager la un loc de muncă anterior] a vorbit despre „întrebări critice pentru afaceri” și „punți integrate la nivel înalt”, am auzit „folosesc cuvinte fără sens și te forțez să acționezi așa cum le înțelegi”. Când un intern a spus același lucru, am auzit pe cineva care se lupta eroic să comunice în dialectul local.
Uneori, limbajul gunoiului este o manifestare a puterii. Uneori este un shibboleth, o formă de semnalizare în grup. Uneori este un mod de a preveni și a închide obiecțiile la ceva care, dacă ar fi descris în termeni simpli, ar fi în mod clar inacceptabil. (Young menționează un exemplu fantastic de scrisoare eufemistică inducătoare de furie în care informează un grup de angajați că li se va interzice să își ia orice timp liber plătit - pentru propria lor dezvoltare profesională și profesională).
Piesa lui Young m-a făcut să mă gândesc la limbajul gunoiului folosit în mod obișnuit de oamenii angajați în construirea orașelor - de la planificatori, la dezvoltatori și vânzători de imobiliare, la academicieni, la funcționari aleși, la avocați ai cetățenilor. Multe dintre ele sunt încorporate în obiceiurile noastre inconștiente de vorbire și scriere; Cu siguranță mă prind folosind cuvinte care nu reușesc să favorizeze o comunicare clară și onestă. Iată patru observații despre limbajul gunoiului în construirea orașelor.
1. Limbajul gunoiului este o formă ieftină de semnalizare.
Dacă ar fi trebuit să iau cea mai bună înțelegere la parodierea formei în vogă a planificatorului, ar fi ceva de genul acesta:
Planul de coridor multimodal va fi dezvoltat printr-un proces de colaborare incluziv, cu mai mulți părți interesate, care centrează valorile echității și durabilității, rezultând o viziune organică, condusă de comunitate, pentru un coridor mai strălucitor și mai viu.
Evident, asta a ajuns la 11. Dar nu trebuie să căutați greu pentru a găsi exemple de utilizare excesivă a cuvintelor de cuvânt aspiraționale vagi, cum ar fi „echitabil”, „durabil”, „inclusiv” sau „colaborativ” divorțat de orice mod concret de măsurare sau definindu-le.
Funcția acestei limbi este să bifeze o casetă pe o listă de verificare etichetată „Cele mai bune intenții”. Aproape fără excepție, planificatorii pe care îi cunosc și cei cu care am mers la școală doresc cu adevărat să-și facă treaba într-un mod care ajută la remedierea nedreptăților din trecut și prezent (echitabile). Ei doresc cu adevărat să lucreze la proiecte care își vor păstra valoarea în timp și nu vor înfrunta următoarea generație cu datorii (durabile). Ei își doresc cu adevărat să creeze locuri care să încânte oamenii (vibrante) și să-și îmbunătățească experiențele de zi cu zi (locuibile). Niciuna dintre intenții nu este falsă sau telefonată.
Problema este că utilizarea limbajului este ușoară. E greu să faci munca. Și utilizarea constantă a limbajului poate să-i seducă chiar și pe cei mai conștiincioși dintre noi să creadă că am făcut treaba când nu am făcut-o. De aceea, dacă trebuie să-mi spui de prea multe ori cât de inclusiv a fost procesul tău, încep să bănuiesc că protesti prea mult.
Ce se întâmplă când începeți cu întrebarea: „Cum ar arăta orașele noastre dacă am proiecta întreaga întreprindere de planificare pentru a aborda nevoile și luptele imediate ale celor care locuiesc în ele?” Bănuiesc că am ajunge într-un loc cu totul diferit de destinația finală a atâtea procese de planificare care au ștampilat echitabil peste tot.
2. Lucrări de limbaj de gunoi în legătură cu dezacordul real și semnificativ.
Omniprezentul cuvânt locuibil (și da, am fost vinovat că l-am folosit) este un candidat bun pentru grămada de gunoi. Oamenilor le place pentru că este vagă și fără sens și vă permite să vă prefaceți că sunteți de acord cu tot felul de oameni cu care de fapt nu sunteți de acord. O căutare a „orașului locuibil” arată foarte repede referințe la Copenhaga și cartierele sale compacte de renume mondial și străzile prietenoase cu bicicletele, ceea ce ar determina cu siguranță eyeroll-uri în rândul membrilor Livable California, un grup format pentru a se opune măsurilor care ar permite creșterea rezidențială densitate în acea stare. Se suspectează că mulțimea Livable California nu va reuși să vadă ochi-la-ochi cu oamenii de la inițiativa Comunităților Livabile AARP, care au susținut astfel de inovații de locuințe prietenoase cu persoanele în vârstă, precum locuințele accesorii din curtea din spate.