Cartea Highwayscribery raportează Inima unui câine, de Mihail Bulgakov
Această pagină reprezintă brațul literar al imperiului micro-media de autostradă, cu „Rapoarte de carte” extrase de pe blogul emblematic.
Marți, 9 februarie 2010
„Inima unui câine”, de Mihail Bulgakov
SAN DIEGO - scribul tocmai a terminat de citit „Inima unui câine” a lui Mihail Bulgakov și, așa cum a promis în recenzia cărții Italo Svevo („Carnavalul lui Emilio”, 17 noiembrie), vă va spune acum puțin despre asta.
Pentru început, „Heart Of A Dog” a fost recomandat de Omar Torrez, vrăjitorul ultraflash cu care scribul va face o recitare de pasaje pentru romanul său, „Vedette”, în decembrie. 15, 8 p.m. la 33 1/3 Books & Gallery Collective, în L.A. (Sunați la 213-483-3100) pentru informații.
Omar tocmai s-a întors dintr-un mic turneu în Rusia la care este căsătorit atât printr-o fascinație personală, cât și prin femeia cu care a ales să-și trăiască viața. scribul s-a gândit că chitaristul ar putea fi interesat să lucreze la o lectură când l-a văzut la Pastis în L.A. unde a menționat Bulgakov, ceea ce nu este un lucru foarte obișnuit în aceste părți de aici.
Noul album al lui Torrez, „Dynamisto”, are o piesă numită „Dog Heart”, bazată pe carte.
„Gemu, urlă,
inima câinelui meu mârâie,
dragă, joacă-ți
requiem pentru mine. ”
Versetul respectiv este un fel de trimitere pe primele pagini ale cărții (scurte) în care autorul face o treabă foarte bună de a explica lucrurile din perspectiva unui câine vagabond.
Iată primul dintre acestea:
„Whoo-oo-oo-oo-hooh-hoo-oo! Oh, uită-te la mine, sunt în peri în această poartă. Viscolul urlă o rugăciune pentru cei pe moarte și eu urlu cu el. Am terminat, terminat. Ticălosul ăla din capacul murdar - bucătarul din Cafeneaua de dietă normală pentru angajații Sovietului Economic Central al Poporului - mi-a aruncat apă clocotită și mi-a opărit partea stângă. Spurcă și se numește proletar! Doamne, doamne, ce doare! Latura mea este gătită până la os. Și acum urlu și urlu, dar la ce bun să urle? ”
„Gemu, urlă,
inima câinelui meu mârâie,
dragă, joacă-ți
requiem pentru mine. ”
Unul dintre cele mai încântătoare aspecte ale operei lui Bulgakov, care a fost interzisă până mult după moartea sa, este succesul cu care prezintă funcționarea și preocupările minții unui câine.
Iată cum câinele a învățat să vâneze hrană în Moscova postrevoluționară fără o lecție adecvată de educare și lectură:
„După aceea, învățarea lui a continuat cu salturi. El a învățat litera „t” de la „Fish Trust” din colțul Mokhovaya, apoi litera „s” (era mai ușor pentru el să se apropie de magazin din capătul cuvântului, din cauza milițianului care stătea lângă începutul „Peștilor”).
„Pătrate de gresie așezate în casele de colț din Moscova întotdeauna și inevitabil însemnau„ brânză ”. Un robinet samovar negru peste cuvântul indicat de fostul proprietar al lui Chichkin, grămezi de brânză roșie din Olanda, vânzători bestiali care urau câinii, rumeguș pe podea și acel Beckstein cel mai dezgustător, cu miros rău.
„Dacă cineva cânta la un acordeon, ceea ce nu era mult mai bun decât‘ Celeste Aida ’, și se simțea un miros de frankfurte, primele litere de pe semnele albe s-au adăugat foarte convenabil la cuvintele‘ no inde. „Ceea ce însemna„ nici un limbaj indecent și nu sfaturi. ”În astfel de locuri, au existat ocazional dezbateri dezordonate și oamenii au fost loviți în față cu pumnii și, uneori, cu șervețele sau cizme.
„Dacă ar exista șuncă învechite atârnate într-o fereastră și mandarine pe prag, asta însemna. Grr. grr. alimente. Și dacă erau sticle întunecate cu un lichid de furculiță, asta însemna. Wshi-w-i-wine. Fostii frați Yeliseyev. ”
Ai ideea. Farmecul „Inimii unui câine” stă în simpla fantezie științifică aleasă de autor pentru a ne regala cu adevărata portretizare a vieții în timpul și locul cu care se preocupă, fără să pară vreodată episodic, predicator sau tematic.