Am fost un vindecător popular mexican; s Asistent - Racked

Tot ce am învățat de la curandera mea.

De Judie Fein
pe 12 octombrie 2015 12:00 pm
Ilustrații de Brittany Holloway-Brown

Racked nu mai publică. Mulțumim tuturor celor care ne-au citit lucrarea de-a lungul anilor. Arhivele vor rămâne disponibile aici; pentru povești noi, accesați Vox.com, unde personalul nostru acoperă cultura consumatorilor pentru The Goods by Vox. Puteți vedea, de asemenea, la ce ne ocupăm, înscriindu-vă aici.

Atât timp cât îmi amintesc, am fost fascinat de vindecători. Indiferent unde călătoresc, prima mea întrebare este întotdeauna: "Unde sunt vindecătorii nativi?" Am avut ședințe cu șamani și vindecători populari care mi-au frecat un cobai peste corp și mi-au citit măruntaiele, au scuipat alcool și mi-au suflat fum de trabuc în față sau m-au făcut să dorm câteva zile înfășurat în ziare sau frunze de varză. Ceea ce au în comun toți vindecătorii este că consideră că starea de rău - fizică, emoțională, spirituală - este blocată sau blocată de energie și folosesc diverse tehnici pentru a o curge din nou pentru a restabili echilibrul și starea de bine.

Odată, în misiune în Mexic, am auzit de Juventino Rosas, un oraș tradițional cunoscut pentru vindecătorii săi. Am sărit trei ore într-un autobuz de pui pentru a ajunge acolo, iar când am ajuns mi s-a spus că cea mai bună vindecătoare era Ana Maria del Villar.

Sosirea la casa unui vindecător implică deseori o frustrare ritualizată. De data aceasta, am stat în fața unei porți de fier, ciocănind alternativ și liniștindu-mă de lătratul feroce al unui câine nevăzut. În cele din urmă, am fost introdus în casă.

A apărut Ana, o mexicană plinuță, de vârstă mijlocie. Purtând o cămașă florală și ochelari supradimensionați, avea o față caldă, blândă, cu mama pământului.

„Aș dori o limpia”, am spus, referindu-mă la o tradiție mexicană care trebuia să curățe câmpul energetic și să elimine influențele negative.

„Întoarce-te peste trei zile”, m-a instruit Ana.

Trei zile ?! Am crezut. Încă o plimbare cu un autobuz de pui? În noaptea aceea, înapoi la hotelul meu, am avut un vis ciudat care a inclus un cuvânt spaniol - „serpiente”.

Trei zile mai târziu, am ajuns înapoi la casa Anei. De data aceasta, Ana m-a condus imediat în capela sau capila ei privată - o cameră în formă dreptunghiulară, căptușită cu instrumente de coarde mexicane vechi și frumoase, imagini ale lui Isus și multe lumânări. Ana mi-a făcut semn să stau pe o cruce mare de piatră încrustată. A ars copal (o rășină de copac aromat) peste cărbuni mocnite într-o tămâie ceramică și fumul a umplut capila. Am închis ochii în timp ce Ana mă înconjura, executând o limpia, fluturând ierburi în aer și intonând o rugăciune din inimă.

Ulterior, i-am povestit despre visul meu "serpiente". A izbucnit în lacrimi. Cumva, prin gesturi, cuvinte și un vechi dicționar, am înțeles că soțul ei, Pedro, un vindecător celebru, murise cu un an înainte. Aștepta un semn de la el și acel semn era serpiente - șarpele. Plângând încă, Ana a recuperat un cap de ploaie mare, sculptat, din lemn, sub forma unui șarpe din capilă. Ea a insistat să o iau și a spus că a fost folosită în timpul vindecărilor.

„Suntem conectați pentru totdeauna”, a spus ea. - Într-o zi vei lucra cu mine ca asistent al meu.

Șase ani mai târziu, după ce fiica Anei a sunat să spună că mama ei mă așteaptă, m-am întors în Mexic pentru a începe să lucrez ca asistentă a Anei.

În fiecare dimineață, Ana primea clienți. Ei au explicat problemele lor, care implicau o combinație complexă de simptome fizice, emoționale și spirituale, de la dependența de droguri la un braț umflat care nu răspundea la tratament medical; de la depresie la dureri de cap până la dureri de stomac până la furie la infidelitatea soțului/soției.

Adesea, Ana a prescris băuturi pe bază de plante, băi și băi de picioare cu ingrediente precum sarsaparilla, păpădie și coada calului. Uneori a recomandat un medic. Pentru mulți clienți, Ana a făcut un limpia, așa cum făcuse și pentru mine, dar de data aceasta a dezvăluit principalele ierburi pe care le-a folosit: busuioc dulce și ardei de piper. A alergat ouă crude peste corpurile câtorva și mi-a arătat cum să „citesc” oul în timp ce îl spărgea și plonjea conținutul acestuia într-un pahar cu apă. Modul în care a căzut jugul și gradul de tulbure albușului de ou a indicat starea de sănătate a unei persoane. Uneori Ana ardea „velas” sau lumânări mici; fiecare a reprezentat diferite aspecte ale lui Dumnezeu, sfinți, portaluri pentru lumea spirituală, clienți și alții care le-au cauzat probleme. Adesea diagnosticul era „envidia” - cineva era invidios sau trimitea energie toxică; o limpia ar înlătura acel juju rău.

Într-o zi, Ana a scos o cutie de pantofi cu lumânări negre, roșii și verzi, explicând că au fost folosite pentru magia neagră. Când m-am liniștit, mi-a explicat calmă, deși practica doar vindecarea și vrăjitoria albă, erau mulți practicanți ai artelor negre, iar acestea erau unele dintre instrumentele lor. Aruncau vrăji, răneau oamenii fizic și psihic și se ocupau cu diavolul. "Forțele întunecate sunt foarte puternice", a spus Ana, "și trebuie să înveți să recunoști magia neagră și să te protejezi." Mi-a arătat note vechi de peso, care erau cântate și arse.