Shelton v
Opinie
5 septembrie 2001
AVIZ MEMORANDUM și COMANDĂ
JOHN McBRYDE, judecător de district
Au venit pentru examinare cererile inculpaților Ofițerul Allen Hill („Hill”), Ofițerul JA Wallace („Wallace”), Ofițerul G. Crane („Crane”), Ofițerul Todd Espy („Espy”), Ofițerul Joe Walley („ Walley "), ofițer SA Johnson (" Johnson "), ofițer LW Irving („Irving”), ofițerul A. J. Kancel („Kancel”), ofițerul R. P. Murphy („Murphy”) și ofițerul Kevin Brown („Brown”) pentru judecată în memoriile sau pentru a revoca. Instanța, luând în considerare moțiunile, răspunsul reclamantei, Ann Shelton, dosarul și autoritățile competente, constată că moțiunile ar trebui acordate.
Eu. Contextul procedural
La 16 mai 2001, reclamanta a depus plângerea inițială în această acțiune. Prin ordinul semnat la 3 iulie 2001, instanța a admis moțiunile inculpaților pentru a constrânge un răspuns la regula 7 litera (a) și a dispus ca până la ora 16:30. la 20 iulie 2001, reclamanta depune un răspuns la regula 7 litera (a) „adresând cererile sale împotriva fiecărei pârâte într-o secțiune separată a răspunsului”. La 20 iulie, reclamanta a depus răspunsul la regula 7 litera (a), care nu a respectat ordinul din 3 iulie al instanței, în sensul că nu a abordat separat cererile împotriva fiecărui ofițer. Mișcătorii susțin acum că au dreptul la o hotărâre de drept, ca urmare a nerespectării de către reclamantă a ordinului instanței și ca urmare a nerespectării de către aceasta a unei conduite care constituie o încălcare de către oricare dintre ei a drepturilor constituționale ale reclamantei depășește o apărare calificată a imunității. Reclamantul nu abordează nerespectarea ordonanței instanței, deși îndeamnă că a invocat suficiente fapte pentru a depăși apărarea calificată a imunității fiecăruia dintre mutanți.
II. Principiile de control ale dreptului
Analizând dacă un pârât individual are dreptul la imunitate calificată, instanța examinează dacă reclamantul a pretins orice încălcare a unui drept clar stabilit și, dacă da, dacă comportamentul pârâtului individual a fost obiectiv rezonabil. Siegert v. Gilley, 500 S.U.A. 226, 231 (1991); Duckett v. City of Cedar Park, 950 F.2d 272, 276-80 (5 Cir. 1992). Procedând astfel, instanța nu ar trebui să presupună că reclamantul a declarat o cerere, adică a afirmat o încălcare a unui drept constituțional. Sieqert, 500 S.U.A. la 232. Mai degrabă, instanța trebuie să fie sigură că, dacă faptele pretinse de reclamant sunt adevărate, a avut loc în mod clar o încălcare. Connelly v. Controlor, 876 F.2d 1209, 1212 (5 Cir. 1989). O greșeală de judecată nu determină un ofițer să-și piardă calitatea de apărare a imunității. În Vânător, Curtea Supremă a explicat:
Legea este clar stabilită că doctrina respondentului superior nu se aplică acțiunilor din § 1983. Monell v. New York City Dep't of Soc. Servicii., 436 S.U.A. 658, 691 (1978); Williams v. Luna, 909 F.2d 121, 123 (5 Cir. 1990). Mai degrabă, abaterea unui subordonat trebuie să fie legată afirmativ de acțiunea sau inacțiunea supraveghetorului.Southard v. Texas Bd. de Crim. Justiţie, 114 F.3d 539, 550 (5 Cir. 1997). Un supraveghetor poate fi răspunzător în temeiul articolului 1983 dacă, prin acțiune sau inacțiune, demonstrează indiferență deliberată față de drepturile protejate constituțional ale reclamantului. Id. la 551. „„ [D] indiferența eliberată ”este un standard strict de culpă, care necesită dovada că un actor municipal a ignorat o consecință cunoscută sau evidentă a acțiunii sale.” Consiliul de conducere al lui Bryan Cty. v. Maro, 520 S.U.A. 397, 410 (1997). Nici un funcționar de supraveghere și nici o entitate guvernamentală nu pot fi responsabili pentru neadoptarea politicilor de prevenire a încălcărilor constituționale. Vezi, de exemplu, Vela v. alb, 703 F.2d 147, 153 (Cir. 5 1983); Reimer v. Smith, 663 F.2d 1316, 1323 (Cir. 5 1981); Wanger v. Bonner, 621 F.2d 675, 680 (5 Cir. 1980). Mai mult, un reclamant trebuie să acuze mai mult decât un incident izolat de pretins prejudiciu pentru a stabili o cerere împotriva unei astfel de persoane sau entități.